Freelancing în Resurse Umane: De ce munca pe bani nu ar trebui să fie considerată „prea mult”
- Andreea Blendea
- 30 mai
- 4 min de citit
Disclaimer: Acest articol nu este o lecție. Nu e nici despre “eu am dreptate”. E doar o experiență personală care sper să pună niște lucruri în perspectivă – mai ales pentru cei care colaborează cu freelanceri, consultanți sau specialiști în HR.
5 luni de realitate crudă
În ultimele luni am trecut printr-o perioadă intensă, în care mi-a fost clar că trebuie să trasez limite și să spun lucrurilor pe nume. După ani în care am oferit sprijin gratuit celor aflați în căutarea unui job, am ajuns într-un punct în care am simțit cum respectul față de expertiză se topește complet… în momentul în care intervine ideea de plată.
De unde a pornit totul?
Pe când încă eram angajată full-time, am publicat un mesaj simplu: ofer sesiuni gratuite de consultanță pentru revizuirea CV-ului și optimizarea profilului de LinkedIn. Nu mă așteptam la valul de reacții. În mai puțin de 24 de ore, inboxul meu era plin. Zeci de oameni care aveau nevoie de ajutor, de claritate, de cineva care să le explice cum funcționează cu adevărat procesele de recrutare.
Am început cu un slot sâmbăta, între 13:00 și 16:00. Apoi am ajuns să includ și duminici. Nu mă plâng,am făcut-o cu sufletul deschis din dorința de a ajuta. A fost una dintre cele mai frumoase experiențe din cariera mea.
Apoi, totul s-a schimbat și am început activitatea de Consultant în Resurse Umane
După o perioadă, am fost disponibilizată din cauza restructurărilor. Viața bate planurile. Cu toate astea, am continuat sesiunile gratuite pentru cei care deja erau în program. Nu am vrut să fiu genul de om care schimbă regulile în mijlocul jocului.
Dar adevărul e că freelancing-ul nu e o joacă. Iar timpul meu, energia mea, expertiza mea, toate au o valoare. Iar în momentul în care am început să cer o plată pentru activtatea de consultantă în Resurse Umane, unii oameni și-au schimbat complet atitudinea.
Când e pe gratis, e “wow”. Când e pe bani, devine “prea mult”
Am auzit replici de genul: “Serios? Atât pentru un simplu CV?”, “Păi nu e mare lucru ce faci...” sau “Dar până acum era gratis…”.
Persoanele care m-au lăudat pentru calitatea sesiunilor gratuite, care mi-au spus cât de mult le-am schimbat mindsetul sau i-am ajutat să-și găsească job mi-au confirmat că serviciile mele merită banii pe care îi cer.
Un domn chiar mi-a spus: „De ce nu faci asta pe bani, este timpul tău și calitatea sfaturilor și expertizei tale este extrem de ridicată?”
Și avea dreptate...
Și aici apare întrebarea-cheie: de ce valorăm munca cuiva doar când e oferită gratuit?
Un paralelism simplu: medic vs. consultant
Te duci la un medic și plătești pentru că are ani de studiu, experiență, expertiză. De ce ar fi diferit când vine vorba de cineva care face consultanță în carieră, HR sau recrutare?
Și în acest domeniu e nevoie de know-how, instrumente, licențe plătite (LinkedIn Recruiter, ATS-uri, tool-uri de analiză), timp și implicare umană reală. Nu e doar „povestit la o cafea”.
HR-ul este văzut ca “meserie ușoară”. Spoiler: nu este
Se creează tot mai mult ideea că dacă ești în HR, nu faci mare lucru. Că este un domeniu “blând”, în care poți intra ușor. Dar adevărul este altul.
HR-ul înseamnă empatie, procesare de informații, comunicare, negociere, decizii dificile, oameni diferiți, burnout emoțional. Iar cei care aleg să facă freelancing în acest domeniu, își asumă și mai multe: instabilitate, responsabilitate 100%, resurse proprii investite în fiecare proiect.
Și nu, nu oricine ar trebui să fie HR. Pentru că relația cu oamenii nu e despre “pare fain”, ci despre realitate, despre impact, despre răbdare, despre faptul că schimbi prin ce faci viața unui om mai mult decât cât crezi.
Hai să normalizăm respectul pentru munca plătită
Nu cerem să fim acceptați orbește. Fiecare client e liber să refuze o ofertă, să aleagă alt furnizor, alt preț, alt vibe. Dar ceea ce trebuie normalizat este ideea că și consultanța costă.
Că freelancerii din HR au dreptul să își monetizeze munca. Că nu tot ce înseamnă “ajutor” vine pe gratis.
Și, în aceeași linie, ar trebui să înțelegem că “success fee only” nu e un model sustenabil în recrutare. Cineva care investește timp, bani și energie în sourcing, promovare și follow-up… nu poate fi plătit doar “dacă iese ceva”. Nici în alte țări nu e așa. E timpul să ridicăm și în România standardele.
Concluzie?
Hai să ne apreciem mai mult unii pe alții.Fie că ești candidat, client, coleg, consultant sau doar un om care citește acest articol. Aprecierea reală nu stă în “like”-uri, ci în respectul față de munca celuilalt. Iar un specialist, indiferent de domeniu, merită să fie valorizat. Nu doar când e gratis.
Ai trecut și tu printr-o situație similară, ca freelancer sau consultant? Lasă-mi un comentariu sau scrie-mi pe pagina de LinkedIn, chiar vreau să știu cum vezi tu lucrurile.
Iar dacă simți că ai nevoie de ghidare în carieră, hai să povestim! Poți descoperi sesiunile mele de consultanță aici.
Pentru mai multă inpirație din domeniul HR, consultă și pagina mea de articole
Comentarii